Inventarul elementelor vii de patrimoniu imaterial reprezintă un repertoriu al cunoștințelor cu care comunitățile se identifică acordându-le importanță. Cuprinde elementele de patrimoniu imaterial care au continuat să existe până în prezent, făcând parte din repertoriul viu al comunităţilor regionale din România. 

Patrimoniu cultural imaterial înseamnă practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele și abilităţile pe care comunităţile și, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Acestora li se adaugă instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate. 

Moștenirea culturală imaterială este transmisă prin viu grai din generaţie în generaţie. Totodată este recreată în permanență de comunități în funcție de mediul lor de viață, de interacțiunea cu natura și cu istoria acestora. Conține reprezentări ale tradițiilor și expresiilor orale ce includ limba ca vector de transmitere, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri, evenimente festive, cunoștințe și practici referitoare la natură și univers, tehnici legate de meșteșugurile tradiționale. 

(Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial)

Site-ul Ministerului Culturii, Comisiei Naționala de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial